Cine mai crede astăzi că frumusețea va salva lumea?

Sugestiile de frumusețe exterioară, propuse în mod generalizat de modelele sistemului cultural actual, riscă să facă persoana să piardă dimensiunea profunzimii și a interiorității.

Femeia azi

Cultura noastră dominată de marketing, vede frumusețea ca o construcție perfectă a corpului și nu a persoanei. În acest fel, operațiile plastice și consumul de botox devin din ce în ce mai numeroase pentru a face oamenii mai „frumoși”. Frumusețile construite, fără suflet. Dacă ne uităm atent la aceste frumuseți fabricate, vedem oameni cu o frumusețe rece și cu o aură de artificialitate incapabilă să difuzeze strălucirea. Si așa erupe vanitatea, nu dragostea, pentru că frumusețea are de a face cu dragostea și comunicarea.

Oricand, intre anii 1750 – 1930 ai fi întrebat oamenii să definească scopul artei, poeziei sau muzicii, ei ar fi răspuns FRUMUSETEA. Si dacă ai fi întrebat care este scopul ei, ar fi răspuns ca frumusețea este o valoare la fel de importantă ca adevărul și bunătatea. Apoi in sec. XX a încetat să mai fie importantă.

La Pietà di Michelangelo

Arta și-a făcut un cult în urîțenie. S-a înlocuit frumusețea cu originalitatea. Limbajul, muzica și manierele noastre, sunt din ce în ce mai grosolane, egoiste și insultătoare, de parcă bunul gust,bunul simț și frumusețea nu și-ar mai găsi locul în viețile noastre.

Sarah Lucas Bunny gets snookered

Un cuvânt este scris mare pe toate aceste lucruri urâte: EGOISM. Profiturile mele, dorințele mele, plăcerile mele. Pierzând frumusețea din viețile noastre, există pericolul să pierdem și sensul vieții.

Artiștii moderni consideră că haosul din viețile noastre ar trebui afișat. Cei care caută astăzi frumusețea în artă sunt rupți de realitatea modernă. La arta creativă nu se ajunge atât de ușor, doar având o idee. Desigur ideile pot fi interesante și amuzante, dar asta nu justifica etichetarea lor drept artă. Dacă o operă de artă nu este mai mult decât o idee, oricine poate fi un artist și orice obiect poate fi o operă de artă. Nu mai este nevoie de talent, bun gust sau creativitate.

In cultura noastră democratică, lumea crede adeseori că este amenintător să judeci gustul altcuiva. Unii chiar se simt ofensați de sugestia că există o diferență între bunul și prostul gust, sau că este important la ce te uiți, sau ce citești, sau ce asculți. Dar asta nu ajută pe nimeni. Poate am pierdut încrederea în frumusețe pentru că nu mai avem credință în idealuri, trăim intr-o lume a poftelor. Nu mai există valori, decât cele pragmatice. Dacă nu este util atunci nu poate fi frumos.

„Intreaga artă este inutilă” scria Oscar Wilde. Pentru el frumusețea era o valoare mai înaltă decât utilitatea. Iubirea, prietenia, credința ce utilitate au? Absolut niciuna! Așa și frumusețea. Frumusețea a fost înlocuită cu utilitatea. Ea dictează forma.

Arta a întors spatele frumuseții, a devenit sclava societații de consum, satisfăcându-ne plăcerile și necesitățile, lăsându-ne să rătăcim neconsolați și înstrăinați într-un deșert spiritual.

Epoca noastră, bolnavă de brutalitate pentru că respinge idealul binelui, are nevoie de femei „frumoase” pentru că ele sunt sfânte. Femeia coruptă este un simbol al decadenței nu numai a ei însăși, ci a unui mediu, a unei culturi, a unei epoci întregi. Așadar, astăzi avem nevoie de femei care să urmărească o adevărată frumusețe și nu o publicitate a icoanelor.

Aura,

cu stil.